După mai bine de două luni

Deşi nu aceasta a fost intenţia când am pornit pe drumul Reflecţiilor matinale, totuşi am rămas multă vreme cantonat în zona reflecţiilor pe teme politice. Revin în spaţiul acestui blog tot cu gânduri pe teme politice.
Ultimele 5-6 săptămâni mediul social-politic românesc a fost zguduit de incredibilele decizii prezidenţialo-guvernamentale de rezolvare a crizei bugetare prin amputarea salariilor, pensiilor şi a tuturor celorlalte venituri amărâte ale românilor. Decizie uluitoare pe care nici nu ştii cum să o iei: S-o admiri pentru radicalismul ei şi pentru curajul de a risca plecarea de la guvernare, fiind singura soluţie cu adevărat oportună sau să te cutremuri pentru cinismul ei, pentru aroganţa din subtext izvorâtă din convingerea invincibilităţii. Evoluţiile sunt în favoarea guvernanţilor. Sindicatele care au promis marea cu sarea abia dacă au reuşit câteva anemice jocuri de scenă. În cancelariile unităţilor de învăţământ s-a putut constata divizarea cadrelor disdactice. Unii au semnat pentzru grevă, alţii nu. Până la urmă proba de bacalaureat aflată pe rol în acea săptămână (competenţe în limba străină), care părea să fie arma dură de luptă a sindicatelor din învăţământ, s-a susţinut fără prea multe incidente. De vină o fi pedelizarea corpului didactic şi disciplina de partid sau teama de a nu mai putea plăti ratele bancare, în cazul declanşării unei greve generale şi a prelungirii ei, aşa cum suna strategia sindicală? Probabil că ambele explicaţii sunt plauzibile.
Peste două zile se supune la vot moţiunea de cenzură propusă de PSD. Forţele de opoziţie din parlament işi pun speranţele în posibile trădări ale unor parlamentari din arcul guvernamental, chiar în efectul presiunilor alegătorilor care i-au votat pe parlamentarii pedelisti exercitate în acest week-end pe la birourile parlamentare teritoriale pe unde aleşii au obligaţia sa treacă. Slabă speranţă.
Probabil vom consemna o nouă surprinzătoare victorie a maleficului nostru preşedinte.
Valentin Popa