Post-invalidare

         A trecut şi fatala zi de 21 august.

       Curtea Constituţională a decis că referendumul pentru suspendarea lui Traian Băsescu nu a fost valid. Cvorumul de 18,2 milioane de cetăţeni aflaţi pe listele electorale permanente nu a fost îndeplinit. Doar 46 virgulă ceva la sută din cetăţenii cu drept de vot s-au prezentat la urne. Ce importanţă mai are faptul că peste 7 milioane dintre participanţi au votat pentru suspendare! Ciudată s-a arătat paralizia de voinţă pe care a dovedit-o guvernul Ponta în reconstituirea listelor electorale permanente. Doar vreo 30 de mii de nume se aflau în plus pe aceste liste, după datele transmise C.C.R.. Oare aşa să stea lucrurile? Recent, s-au dat publicităţii datele parţiale ale recensământului din 2011, care confirmă faptul că populaţia stabilă a României abia dacă depăşeşte 19 milioane, astfel încât dacă se scade segmentul celor până în 18 ani (adică al celor care primesc alocaţie, cifră foarte uşor de scos printr-un simplu ENTER) se ajunge la o populaţie cu drept de vot de circa 16 milioane, care ar fi obligat C.C.R. să valideze referendumul. Dar I.N.S. a tăcut, ca ştim noi cine în păpuşoi, în intervalul în care un astfel de comunicat ar fi schimbat (posibil în bine) evoluţia politică a României. Totul miroase a conspiraţie menită să-l readucă pe Traian Băsescu la Cotroceni. Din ce motive? Care sunt meritele "extraordinare" ale unui astfel de lider care să justifice batjocorirea poporului român? N-am putea să le identificăm.

         Crin Antonescu a declarat în ultima săptămână înainte de 21 august faptul că se simte dezamăgit de timiditatea inexplicabilă a primului ministru Ponta, după referendum. Într-adevăr, s-a dovedit vizibil faptul că turaţia motoarelor celuilalt lider U.S.L. a scăzut considerabil după ultima întâlnire cu oficialii Uniunii Europene. Probabil că atunci s-au făcut cărţile revenirii lui Băsescu la Cotroceni. Prestaţia guvernamentală necesară validării referendumului s-a arătat din ce în ce mai apatică. În luptă a rămas doar Antonescu. Din tabăra P.S.D. (grupul de la Cluj) i se reproşează lui Crin Antonescu radicalizarea atitudinii anti-Băsescu. Din tabăra P.D.L. i se impută tonul naţionalist al vocii atunci când subliniază necesitatea menţinerii unei oarecare suveranităţi în relaţiile României cu Uniunea Europeană şi Statele Unite. Susţinearea pe faţă de către aceste forţe internaţionale a regimului Băsescu nu putea să nu irite pe preşedintele interimar. Se pare că nici o schimbare majoră nu este posiblilă în România fără acordul, aprobarea şi chiar participarea prin serviciile secrete ale marilor centre de putere ale lumii. Este ceea ce Ponta şi Antonescu au ignorat la începutul lui iulie, când a început procesul debarcării lui Traian Băsescu. Această ignoranţă costă astăzi enorm iar costurile se traduc prin dezamăgirea electoratului activ al României.

Post-referendum

       Ce se întâmplă în România în ultimele luni este de domeniul absurdului. O Curte Constituţională care pare a avea o temă de realizat şi nu ştie cum să o ducă la capăt, care emite decizii contradictorii, presiunile externe care şi ele par a mărturisi despre anumite înţelegeri ascunse, o presă scindată atât de mult încât adevărul rămâne pitit undeva sub spuma sforăitoare a cuvintelor şi imaginilor... Niciodată, nici chiar în perioada în care mass-media vorbeau excitate despre teroriştii lui Ceauşescu, confuzia creată nu a fost mai mare. Spaţiul mediatic glisează periculos de mult, analiştii politici se întrec în scamatorii sofistice care i-ar irita până şi pe un Protagoras ori Gorgias, nu numai pe Socrate. Toţi comentatorii îşi afişează o morgă de omniscienţă care te cutremură. Numai că fiecare vine cu adevărul propriu. Receptorul de informaţii rămâne perplex.

Până la urmă ce spune legea? Pe listele electorale permanente sunt trecuţi numai cei cu domiciliul în România sau şi cei cu domiciliul în străinătate? Legea referendumului (3/2000) nu defineşte acest termen. Totuşi, din alte legi referitoare la alegeri, se înţelege că pe aceste liste figurează numai cetăţenii cu domiciliul stabil în România. Informaţia aceasta generează optimism în tabăra adversară preşedintelui suspendat. Dar oare câţi dintre românii plecaţi şi-au stabilit domiciliul în străinătate? Ştim că foarte mulţi dintre emigranţii din România (majoritatea probabil) figurează încă, în evidenţele interne, cu domiciliul în ţara noastră. Aşadar, nu se poate conta pe totalitatea celor două milioane de români cu drept de vot din străinătate pentru a diminua cifra oficială de 18,2 milioane în funcţie de care se stabileşte cvorumul. Probabil că rezultate mai bune se obţin din actualizarea listelor, prin radierea celor decedaţi, în condiţiile în care s-au produs dovezi concludente că listele conţin persoane decedate ori care şi-au pierdut dreptul de vot. În momentul de faţă, publicul nu mai ştie pe ce căi se actualizează listele electorale permanente. La început, primul ministru a ordonat realizarea unui minirecensământ, apoi s-a renunţat la operaţiunea aceasta şi s-a decis să se folosească mecanismul magic al codului numeric personal, ceea ce a generat un nou val de optimism, temperat însă în zilele care au urmat. În momentul de faţă ceaţa persistă.

Curtea Constituţională a fixat ca termen de comunicare a hotărârii privind validarea sau invalidarea recensământului data de 12 septembrie, apoi 31 august, pentru ca, de curând, să anunţe o nouă devansare a termenului: 21 august. Ce repere vor fi folosit membrii acestei curţi când au stabilit aceste termene? A promis oare Guvernul ca va transmite mai repede listele electorale actualizate? În seara de 17 august, în spaţiul de emisiune al Realităţii TV, Crin Antonescu şi-a exprimat încrederea că referendumul privind demiterea preşedintelui Traian Băsescu va fi validat. Se bazează oare pe informaţii în premieră, încă necomunicate publicului, primite de la guvern?

Aşadar, ezitări şi bâlbâieli vin din toate părţile: şi dinspre guvern şi dinspre Curtea Constituţională. Spre disperarea acelui segment al publicul iubitor de claritate.