Post-invalidare

         A trecut şi fatala zi de 21 august.

       Curtea Constituţională a decis că referendumul pentru suspendarea lui Traian Băsescu nu a fost valid. Cvorumul de 18,2 milioane de cetăţeni aflaţi pe listele electorale permanente nu a fost îndeplinit. Doar 46 virgulă ceva la sută din cetăţenii cu drept de vot s-au prezentat la urne. Ce importanţă mai are faptul că peste 7 milioane dintre participanţi au votat pentru suspendare! Ciudată s-a arătat paralizia de voinţă pe care a dovedit-o guvernul Ponta în reconstituirea listelor electorale permanente. Doar vreo 30 de mii de nume se aflau în plus pe aceste liste, după datele transmise C.C.R.. Oare aşa să stea lucrurile? Recent, s-au dat publicităţii datele parţiale ale recensământului din 2011, care confirmă faptul că populaţia stabilă a României abia dacă depăşeşte 19 milioane, astfel încât dacă se scade segmentul celor până în 18 ani (adică al celor care primesc alocaţie, cifră foarte uşor de scos printr-un simplu ENTER) se ajunge la o populaţie cu drept de vot de circa 16 milioane, care ar fi obligat C.C.R. să valideze referendumul. Dar I.N.S. a tăcut, ca ştim noi cine în păpuşoi, în intervalul în care un astfel de comunicat ar fi schimbat (posibil în bine) evoluţia politică a României. Totul miroase a conspiraţie menită să-l readucă pe Traian Băsescu la Cotroceni. Din ce motive? Care sunt meritele "extraordinare" ale unui astfel de lider care să justifice batjocorirea poporului român? N-am putea să le identificăm.

         Crin Antonescu a declarat în ultima săptămână înainte de 21 august faptul că se simte dezamăgit de timiditatea inexplicabilă a primului ministru Ponta, după referendum. Într-adevăr, s-a dovedit vizibil faptul că turaţia motoarelor celuilalt lider U.S.L. a scăzut considerabil după ultima întâlnire cu oficialii Uniunii Europene. Probabil că atunci s-au făcut cărţile revenirii lui Băsescu la Cotroceni. Prestaţia guvernamentală necesară validării referendumului s-a arătat din ce în ce mai apatică. În luptă a rămas doar Antonescu. Din tabăra P.S.D. (grupul de la Cluj) i se reproşează lui Crin Antonescu radicalizarea atitudinii anti-Băsescu. Din tabăra P.D.L. i se impută tonul naţionalist al vocii atunci când subliniază necesitatea menţinerii unei oarecare suveranităţi în relaţiile României cu Uniunea Europeană şi Statele Unite. Susţinearea pe faţă de către aceste forţe internaţionale a regimului Băsescu nu putea să nu irite pe preşedintele interimar. Se pare că nici o schimbare majoră nu este posiblilă în România fără acordul, aprobarea şi chiar participarea prin serviciile secrete ale marilor centre de putere ale lumii. Este ceea ce Ponta şi Antonescu au ignorat la începutul lui iulie, când a început procesul debarcării lui Traian Băsescu. Această ignoranţă costă astăzi enorm iar costurile se traduc prin dezamăgirea electoratului activ al României.