Multă lume confundă democraţia (puterea poporului, mai modern, a societăţii civile, de a rezista împotriva tendinţelor reprezentanţilor cârmuirii de monopolizare a puterii politice şi de restrângere a sferei libertăţii individuale) cu demogogia (demos - popor, agoge - conducere, cu sensul de conducere a poporului cu mijloace incorecte moral, neloaiale, profitând de naivitatea mulţimii).
Marii profitori din toate timpurile s-au servit de buna preţuire de care se bucură democraţia în ochii mulţimii şi au recurs frecvent la scenarii în care se imitau gesturile comportamentului democratic. Să ne amintim de celebrele înregistrări ale aplauzelor care erau declanşate strategic în anumite pauze retorice ale discursului ceauşist, de ovaţiile repetate în şedinţele de antrenament dinaitea participării la miting. Să ne amintim de mitingul însuşi ca modalitate de simulare a comportamentului democratic, dar şi de faptul că ultimul miting ordonat de dictator a însemnat şi începutul revoluţiei anticomuniste din Bucureşti.
Aceste gânduri mi-au fost declanşate de mişcările de susţinere populară a unor primari arestaţi recent. Pentru mine nu e nici un dubiu (deşi nu dispun de probe) că aceste proteste nu au fost câtuşi de puţin spontane, ci produse tipice ale unor manipulări demagogice, având ca scop intimidarea puteii judecătoreşti. Nu sunt expresii ale democraţiei înţelese în sensul consacrat al termenului, ci expresii ale demagogiei postcomuniste, în care gesturile democratice (protestele, mitingurile) sunt folosite ca paravan al intenţiilor manipulatorii sau de presiune. Antonie Solomon este prezent în politica postcomunistă din 1990, ba ca independent, ba ca membru al PSD, iar din 2005 - ca membru al PD-L, având funcţia de primar, din 2004. Un destin tipic pentru un traseist politic, adică pentru un politician fără verticalitate. Traficul de influenţă de care este acuzat nu ne miră. Celălalt, Cristian Anghel, măcar s-a dovedit consecvent unei doctrine politice: cea liberală. Dar reflexele demagogice, de expresie comunistă, se pare că nu au culoare politică. Antonie Solomon are şi un blog (construit, probabil, de slugile lui, după arestare), având o denumire care sugerează contestarea deciziilor procurorilor: Un suflet mare nu poate fi închis niciodată (http://antoniesolomon.blogspot.com/2008/01/bine-ai-venit-pe-paginea-mea-de-blog.html), cu o prezentare de slide-uri ce aminteşte de cel mai iubit fiu al poporului înconjurat de mulţime în vizitele lui de lucru.
Toate aceste batjocoriri ale gesturilor democratice îm amintesc de o scenă din primăvara anului 1990, când poporul se pregătea pentru primele alegeri libere de după totalitarismul comunist, petrecută la Brăila, cu prilejul mitingului electoral, organizat pentru susţinerea de către adepţii orientării liberale a candidatului Radu Câmpeanu. Întâlnirea s-a realizat în sala fostului cinematograf Republica (Bulevard) şi a fost tulburată, după vreo două ore, de gălăgie mare şi bătăi în uşă. Cu prilejul evacuării participanţilor sub protecţia poliţiştilor, am văzut câteva sute de bărbaţi, cu feţele transfigurate de băutură, cu comportament şi limbaj violent, care scuipau, înjurau şi acuzau de trădare de ţară pe cele câteva sute de participanţi (bărbaţi şi femei), îmbrăcaţi elegant şi bine parfumaţi, cum este de regulă electoratul liberal. Am aflat ulterior că agresorii erau lucrătorii de la salubritate, instruiţi şi aţâţaţi să demonstreze voinţa poporului. Dacă mai adăugăm şi faptul că fostul prim-secretar PCR al judeţului Brăila, Anton Lungu, mulţi ani (1994-2000) chiar primar al Municipiului Brăila, a fost, mai spre mijlocul vieţii, director al întreprinderii care se ocupa de salubritatea oraşului, nu e greu de dedus cam cine se afla în spatele acesotr comportamente "democratice".
Marii profitori din toate timpurile s-au servit de buna preţuire de care se bucură democraţia în ochii mulţimii şi au recurs frecvent la scenarii în care se imitau gesturile comportamentului democratic. Să ne amintim de celebrele înregistrări ale aplauzelor care erau declanşate strategic în anumite pauze retorice ale discursului ceauşist, de ovaţiile repetate în şedinţele de antrenament dinaitea participării la miting. Să ne amintim de mitingul însuşi ca modalitate de simulare a comportamentului democratic, dar şi de faptul că ultimul miting ordonat de dictator a însemnat şi începutul revoluţiei anticomuniste din Bucureşti.
Aceste gânduri mi-au fost declanşate de mişcările de susţinere populară a unor primari arestaţi recent. Pentru mine nu e nici un dubiu (deşi nu dispun de probe) că aceste proteste nu au fost câtuşi de puţin spontane, ci produse tipice ale unor manipulări demagogice, având ca scop intimidarea puteii judecătoreşti. Nu sunt expresii ale democraţiei înţelese în sensul consacrat al termenului, ci expresii ale demagogiei postcomuniste, în care gesturile democratice (protestele, mitingurile) sunt folosite ca paravan al intenţiilor manipulatorii sau de presiune. Antonie Solomon este prezent în politica postcomunistă din 1990, ba ca independent, ba ca membru al PSD, iar din 2005 - ca membru al PD-L, având funcţia de primar, din 2004. Un destin tipic pentru un traseist politic, adică pentru un politician fără verticalitate. Traficul de influenţă de care este acuzat nu ne miră. Celălalt, Cristian Anghel, măcar s-a dovedit consecvent unei doctrine politice: cea liberală. Dar reflexele demagogice, de expresie comunistă, se pare că nu au culoare politică. Antonie Solomon are şi un blog (construit, probabil, de slugile lui, după arestare), având o denumire care sugerează contestarea deciziilor procurorilor: Un suflet mare nu poate fi închis niciodată (http://antoniesolomon.blogspot.com/2008/01/bine-ai-venit-pe-paginea-mea-de-blog.html), cu o prezentare de slide-uri ce aminteşte de cel mai iubit fiu al poporului înconjurat de mulţime în vizitele lui de lucru.
Toate aceste batjocoriri ale gesturilor democratice îm amintesc de o scenă din primăvara anului 1990, când poporul se pregătea pentru primele alegeri libere de după totalitarismul comunist, petrecută la Brăila, cu prilejul mitingului electoral, organizat pentru susţinerea de către adepţii orientării liberale a candidatului Radu Câmpeanu. Întâlnirea s-a realizat în sala fostului cinematograf Republica (Bulevard) şi a fost tulburată, după vreo două ore, de gălăgie mare şi bătăi în uşă. Cu prilejul evacuării participanţilor sub protecţia poliţiştilor, am văzut câteva sute de bărbaţi, cu feţele transfigurate de băutură, cu comportament şi limbaj violent, care scuipau, înjurau şi acuzau de trădare de ţară pe cele câteva sute de participanţi (bărbaţi şi femei), îmbrăcaţi elegant şi bine parfumaţi, cum este de regulă electoratul liberal. Am aflat ulterior că agresorii erau lucrătorii de la salubritate, instruiţi şi aţâţaţi să demonstreze voinţa poporului. Dacă mai adăugăm şi faptul că fostul prim-secretar PCR al judeţului Brăila, Anton Lungu, mulţi ani (1994-2000) chiar primar al Municipiului Brăila, a fost, mai spre mijlocul vieţii, director al întreprinderii care se ocupa de salubritatea oraşului, nu e greu de dedus cam cine se afla în spatele acesotr comportamente "democratice".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu