Ipoteze privind jocurile politice în derulare

            Sesiunile parlamentare din săptamâna trecută, care au "legitimat" modificări importante în structura puterii politice româneşti, ce au culminat cu hotărârea forului legislativ de a-l suspenda pe Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României, au surprins nu numai mediile intelectuale din România, dar şi presa şi liderii de opinie din Europa Occidentală, culminând cu declaraţia cancelarului german Angela Merkel, conform căreia principiile statului de drept au fost încălcate în cursul luptelor pentru putere din România. Fără îndoială, tonul a fost dat de ai noştri, cu Monica Macovei în frunte, cu mazilitul Vasile Blaga, cel care, printre primii, a vorbit de o "lovitură de stat" în Parlamentul de la Bucureşti, cu Băsescu însuşi care în dimineaţa zilei de luni, 9 iulie, a sunat-o pe D-na cancelar pentru a-i raporta situaţia din România. Mentalitate românească străveche, de pe vremea când potrivnicii domniei se duceau să pârască la Înalta Poartă.

              Fără îndoială, viteza cu care s-au derulat evenimentele au creat impresia de lovitură "în forţă" care, iată, a fost asimilată cu o lovitură de stat. Şefii de orhestră ai acestei lovituri nu puteau să nu anticipeze un astfel de risc, dar şi l-au asumat. Probabil, în calculele lor, această acţiune în viteză era singura soluţie de deşurubare a unui mecanism care transformase România într-o pseudo-democraţie. Ghinionul de a nu câştiga alegerile prezidenţiale din 2009 a dus la agravarea mediului politic românesc în care o singură vioară se mai putea auzi. Un Parlament organizat matematic, astfel încât orice lege emanată de la Cotroceni să treacă prin "asumări de răspunderi" a făcut, până în primăvara anului 2012, jocurile păpuşarului cu veleităţi dictatoriale. Din păcate, Parlamentul, care acum acţionează împotriva clicii de la Cotroceni, este acelaşi Parlament care i-au ascultat, disciplinat, comenzile. Nu s-au schimbat decât alianţele: nu şi metehnele. Fără îndoială, un parlament unicameral, cu 300 de membri, obsesia de câţiva ani a lui Băsescu, ar fi servit şi mai bine scopului de a fi utilizat ca obiect de călăreală prezidenţială. Bine că nu s-a reuşit!     

             Acest parlament, construcţie inginerească a lui Traian Băsescu, e o ruşine pentru ceea ce înseamnă instituţia legislativă. Va trebui reformat din temelii. Legiuitori pricepuţi şi cinstiţi ar trebui să formuleze reguli de funcţionare a celor două camere astfel încât niciodată să nu mai poată fi utilizat doar ca o maşină de vot subordonată Guvernului sau Preşedinţiei.

            Graba cu care liderii alianţei USL au tricotat scenarii de schimbare, la „războiul” Parlamentului, şi care a generat replici din partea liderilor occidentali, culminând cu dezaprobarea venită de la cancelarul german, trădează faptul că, în concepţia liderilor U.S.L., mecanismul de control şi decizie inventat şi rafinat de Băsescu - P.D.L. n-ar fi putut fi dezansamblat decât în maniera aceasta, a strategiei bazate pe surprize. Opţiunea, riscantă, fără doar şi poate, fiindcă era previzibilă reacţia de dezaprobare din partea statelor cu tradiţii democratice, a avut o justificare: eliminarea, chiar dacă într-o singură zi, a abuzurilor de reglementare introduse treptat de vechea guvernare, astfel încât ţelul principal, înlăturarea lui Băsescu, să poată fi atins.